joi, 19 martie 2009

mda. Auf wiedersehen!

mda.
adevarul este ca ma asteptam la asta. e ca intr-o relatie: ajungi la un punct unde te impotmolesti. ambii parteneri sunt vinovati in egala masura. e deajuns sa-si mai bage coada si un al treilea iar jocurile sunt facute.
cam la asta s-a ajuns. din pacate de suferit vom suferi tot noi. aceeasi care am privit cu speranta in fiecare toamna, care am sperat ca la inceputul verii urmatoare sa iesim pe strazi si sa bem de bucurie. si ca in fiecare an, am ramas singuri pe peronul garii, fluturand batista dupa "iubitele" care au plecat spre alte parti(mai bune zic "ele"), cu durerea aia din suflet care ti-o provoaca speranta desarta ca s-ar putea intoarce, totusi, inapoi. stam singuri pe peronul garii, rememorand momentele de fericire. asteptam un nou tren, din care sa coboare o noua "iubita". o noua "iubire" care iti va crea iluzia ca tine la tine cu adevarat dar de care te vei convinge atunci cand si ea te va parasi ca ai fost doar o halta ajutatoare pentru statistica ei. si totusi o vei iubi mereu. pentru ca a facut parte din universul tau. si te intorci atunci acasa si-ti dai seama ca palatul e de fapt o halta. o halta mica, murdara. loc de oprire pentru cei care sterg pe jos cu sufletul nostru.
din pacate la asta s-a ajuns. vom ramane mereu la stadiul de halta cu iluzia ca traim intr-un palat.
Auf wiedersehen Peter! Danke!

foto:dragospopescu

2 comentarii:

dacă te ţine, încearcă