duminică, 15 martie 2009

il postino

azi pe tvr1 am revazut cu mare placere un film emotionant: il postino. un film despre simplitate, dragoste, prietenie si poezie. un film care smulge o lacrima de emotie, care atinge o coarda sensibila si te face sa te gandesti la poezie, nu ca la niste pagini dintr-o carte ci ca la emotiile pe care le traiesti mereu atunci cand iubesti, te bucuri, te intristezi. descoperi metafora in lucruri simple, banale, ca valurile marii, cerul instelat sau navodul pescarului. 
un film in care massimo troisi a dat tot ce a avut mai bun din el. a dat tot, chiar absolut tot. 12 ore de la incheierea filmarilor, massimo troisi a murit in urma unui infarct. a terminat acest film, cu greutate din cauza bolii de care suferea si nu a dorit sub nicio forma sa amane filmarile pentru a face transplantul de care avea atata nevoie. multe din cadre sunt luate cu massimo din profil, pentru a nu se vedea urmele lasate de boala. 
a lasat in urma lui o capodopera cinematografica, un personaj care in ciuda simplitatii sale(excelent subliniata prin dialectul napoletan vorbit) prezinta naturaletea umana.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

dacă te ţine, încearcă